Cum a ajuns Ion Iliescu președintele României. Bătăliile cu Ion Rațiu, Corneliu Coposu și Vadim Tudor
Sursa poza si informatii: Mediafax.ro
Ion Iliescu, fostul președinte al României, a decedat la vârsta de 95 de ani. După aproape două luni de spitalizare la Spitalul „Agrippa Ionescu” din București, Iliescu a lăsat în urmă o moștenire politică semnificativă. Drumul său către funcția supremă în stat a fost marcat de confruntări cu figuri politice notabile precum Ion Rațiu, Corneliu Coposu și Corneliu Vadim Tudor.
Primele alegeri libere: 1990
După căderea regimului Ceaușescu în 1989, România a organizat primele alegeri prezidențiale post-comuniste pe 20 mai 1990. Ion Iliescu, lider al Frontului Salvării Naționale (FSN), a fost principalul candidat, alături de Radu Câmpeanu (PNL) și Ion Rațiu (PNȚCD). Cu o prezență la vot de 86,19% și 14.826.616 alegători, Iliescu a obținut o victorie zdrobitoare, câștigând 85,07% din voturi și devenind astfel primul președinte ales liber al României.
Alegerile din 1992: Continuarea tranziției
În 1992, Iliescu a candidat din nou, de data aceasta din partea Frontului Democrat al Salvării Naționale (FDSN). Principalii săi contracandidați au fost Emil Constantinescu (Convenția Democrată Română), Gheorghe Funar (PUNR), Caius Traian Dragomir (independent), Ioan Mânzatu (Partidul Republican) și Mircea Druc (Mișcarea Ecologistă din România). În primul tur, Iliescu a obținut 36,4% din voturi, iar în al doilea tur, desfășurat pe 11 octombrie 1992, a învins cu 61,43% în fața lui Emil Constantinescu.
Alegerile din 1996: Provocarea Convenției Democrate Române
În 1996, Iliescu s-a confruntat cu Emil Constantinescu, candidatul Convenției Democrate Române (CDR), care a reunit partide de opoziție. În primul tur, Constantinescu a obținut 30,7% din voturi, iar Iliescu 31,3%. În al doilea tur, desfășurat pe 17 noiembrie 1996, Constantinescu a câștigat cu 54,41% din voturi, marcând primul transfer pașnic de putere după 1989.
Alegerile din 2000: Întoarcerea în fruntea țării
După patru ani de guvernare a CDR, România s-a confruntat cu instabilitate economică și politică. În 2000, Iliescu a revenit în prim-planul politicii, candidând din partea Partidului Democrației Sociale din România (PDSR). Principalii săi contracandidați au fost Corneliu Vadim Tudor (PRM), Theodor Stolojan (PNL), Mugur Isărescu (CDR), György Frunda (UDMR), Petre Roman (PD), Teodor Meleșcanu (ApR), Eduard Gheorghe Manole (independent), Graziela-Elena Bârlă (independent), Paul-Philippe Hohenzollern (PRN), Ion Sasu (PSM) și Nicolae Cerveni (PLDR). În primul tur, desfășurat pe 26 noiembrie 2000, Iliescu a obținut 36,4% din voturi, iar Vadim Tudor 28,3%. În al doilea tur, desfășurat pe 10 decembrie 2000, Iliescu a câștigat cu 66,83% din voturi, revenind astfel la conducerea țării.
Moștenirea lui Ion Iliescu
Ion Iliescu a fost o figură centrală în tranziția României către democrație și integrarea în structuri internaționale precum NATO și Uniunea Europeană. Mandatele sale au fost marcate de reforme economice și politice, dar și de controverse legate de evenimentele din 1989 și 1990. Deși a fost acuzat de implicare în evenimentele din decembrie 1989 și în reprimarea protestelor din 1990, Iliescu a rămas o personalitate influentă în politica românească.
Decesul său lasă un gol în peisajul politic românesc, dar și o moștenire complexă, care va continua să fie analizată și discutată în anii ce vor urma.
