de la târg prăfuit cu turme și flori la hotspotul plin de viață din Centrul Vechi, preferat de turiștii străini
Radu Marinescu- 24 ianuarie 2026
Piața Sfântul Anton, aflată lângă Biserica Curtea Veche, este locul în care a prins formă vechiul oraș București. De la vechiul târg și piață de flori până la platoul urban de astăzi, zona concentrează peste patru secole de istorie chiar în inima Centrului Vechi.
Unde se află și de ce contează Piața Sfântul Anton
Piața Sfântul Anton este lipită de ansamblul Curții Domnești și de Biserica Curtea Veche, în plin Centru Vechi, într-un perimetru străbătut astăzi de turiști și localnici. Denumirea pieței vine de la fosta Biserică Sfântul Anton, distrusă în urma marelui incendiu din martie 1847, când o bună parte din centrul orașului a ars. Zona pe care o ocupă piața făcea parte din terenul Curții Domnești medievale, cu grădini ce coborau până la Dâmbovița. (b365.ro)
Astăzi, platoul este intens betonat, rezultat al intervențiilor urbane din anii administrației Sorin Oprescu, și găzduiește în principal fluxul de turiști din Centrul Vechi, deși potențialul istoric și arhitectural este folosit doar parțial. (b365.ro)
Primele imagini: un maidan după un mare incendiu
Cea mai veche fotografie cunoscută a zonei datează din 1856 și îi aparține fotografului Ludwig Angerer. Imaginea surprinde locul la câțiva ani după marele incendiu din 1847: un teren deschis, cu căruțe și mic comerț ambulant, mai degrabă un maidan decât o piață urbană amenajată. (b365.ro)
În acea fotografie se disting Biserica Curtea Veche, Cafeneaua Veche, precum și două clădiri de colț, la intersecția străzilor Covaci și Șepcari, imobile care s-au păstrat, cu modificări, până astăzi. Evoluția ulterioară a pieței a fost documentată în imagini și vederi de epocă din 1900, 1911 și perioada interbelică, care arată transformarea treptată a spațiului într-un nucleu comercial important. (b365.ro)
Nucleul istoric al rețelei de străzi bucureștene
Din Piața Sfântul Anton au pornit, în secolele trecute, unele dintre cele mai vechi și mai importante artere ale orașului: strada Carol, Covaci, Șepcari și Calea Moșilor – singura dintre fostele ulițe domnești care s-a păstrat până astăzi. (b365.ro)
Calea Moșilor (fosta Uliță a Podului Târgului de Afară) avea aproape 2,9 km și lega centrul comercial al orașului din Piața Sfântul Anton de Târgul de Afară, devenit mai târziu Târgul Moșilor / Obor. Practic, piața funcționa ca un capăt de linie pentru traseul comercial tradițional al Bucureștiului. (b365.ro)
Catastrofele de la 1800 care au schimbat orașul
Începutul secolului al XIX-lea a adus o serie de dezastre care au modificat radical centrul Bucureștiului: cutremurul din 4 octombrie 1802, un incendiu devastator în 1804 și inundații importante în 1805. Turlele multor biserici, inclusiv celebrul Turn Colțea, s-au prăbușit, iar o mare parte din „buricul târgului” – prăvălii, hanuri și clădiri de la Curtea Veche – a ars. (b365.ro)
Aceste evenimente au determinat autoritățile vremii să introducă, pentru prima dată, reguli clare privind construcțiile: înălțimea clădirilor, tipul materialelor (zidărie în loc de lemn) și alinierea străzilor. În esență, aici începe să se contureze un prim regulament urbanistic pentru București, cu impact direct asupra zonei Curții Domnești și a viitoarei Piețe Sfântul Anton. (b365.ro)
De la Pazar medieval la Piața Sfântul Anton
Potrivit cercetărilor istoricului de artă Cezara Mucenic, istoria acestui spațiu merge înapoi până la primele piețe comerciale ale orașului. Înainte să poarte numele de Piața Sfântul Anton, aici ar fi funcționat Pazarul – prima piață a Bucureștiului –, devenit în secolul al XVI-lea Târgul de Jos, iar în secolul al XVII-lea Târgul din Lăuntru. Deși localizarea exactă este încă discutată, sursele indică zona de la răsărit de Curtea Domnească, aproape de Dâmbovița. (b365.ro)
După vânzarea unei părți din terenurile Curții Vechi la începutul secolului al XIX-lea, aici s-a conturat un platou între Biserica Curtea Veche, Ulița Ișlicarilor / Franțuzească, Hanul lui Manuc, biserica Sfântul Anton și capătul Podului Târgului de Afară. La mijlocul secolului al XIX-lea, acest spațiu primește oficial numele de Piața Sfântul Anton, în memoria bisericii și a închisorii domnești aflate odinioară în zonă. Sistematrizarea pieței este decisă în timpul domniei lui Barbu Știrbei (1854–1856). (b365.ro)
Piața de Flori a Capitalei și ansamblul de hale comerciale
Finalul secolului al XIX-lea aduce o specializare tot mai clară a piețelor din București. La sud de Hanul lui Manuc, dincolo de Dâmbovița, se construiește Hala Mare și alte hale dedicate anumitor produse, formând un ansamblu comercial de referință. (b365.ro)
În 1885, Piața Sfântul Anton devine Piața de Flori a orașului, dar și loc de comerț pentru produse de manufactură tradițională – broderii, țesături, împletituri. Pentru acestea se ridică o hală mică, amplasată perimetral, care proteja comercianții. Mult timp, locul a fost cunoscut simultan drept Piața Sfântul Anton și Piața de Flori, ambele denumiri reflectând funcțiile sale comerciale. (b365.ro)
După regularizarea Dâmboviței, Hala Mare și piețele se mută de pe malul drept pe malul stâng al râului. Conform planurilor urbanistice din anii ’30, se începe eliminarea piețelor comerciale din centrul orașului, fiind demolate treptat halele de pește, păsări și zarzavat. Hala Mare, devenită între timp reper arhitectural, rezistă până în anii ’80, când este demolată pentru a face loc viitorului Centru Civic. (b365.ro)
Biserica Curtea Veche – cel mai vechi lăcaș de cult al orașului
Biserica Curtea Veche, situată chiar lângă Piața Sfântul Anton, este considerată cea mai veche biserică din București. Ridicată în vremea lui Mircea Ciobanu (1558–1563), lăcașul are elemente de arhitectură care trimit la tradiția mănăstirii Cozia și la influențe moldovenești – de la decorația din cărămidă la contraforți și ocnițele sub cornișă. (b365.ro)
După incendiul din 1847, biserica este refăcută, primind o înfățișare neoclasică, în acord cu gustul epocii. În perioada 1928–1935, Comisiunea Monumentelor Istorice decide restaurarea ei pentru a-i reda aspectul original din secolul al XVI-lea. Restaurarea pune în valoare din nou arhitectura inițială, iar biserica preia hramul Sfântului Anton, după ce vechea biserică cu acest nume nu a mai fost reconstruită. (b365.ro)
Dâmbovița și marile lucrări de infrastructură
Râul Dâmbovița a influențat constant zona Pieței Sfântul Anton. În secolul al XIX-lea, odată cu creșterea orașului și a numărului de mori amplasate pe râu, inundațiile devin frecvente, culminând cu viitura din 1864. În fața acestor probleme, municipalitatea își propune o lucrare amplă de regularizare a cursului râului. (b365.ro)
Prima mare sistematizare a Dâmboviței are loc între 1880–1882, fiind considerată una dintre cele mai importante intervenții edilitare ale vremii. Albiei i se modifică traseul în zona centrului istoric, coborând mai spre sud. Ulterior, începând cu 1935, apele considerate insalubre sunt acoperite între podul Șerban Vodă și Calea Victoriei, ceea ce schimbă din nou peisajul urban din preajma Curții Vechi și a pieței. (b365.ro)
Cercetări arheologice și dispariția pieței comerciale
În anii ’80, Piața Sfântul Anton încetează să mai funcționeze ca piață comercială. O amplă campanie de cercetări arheologice – derulată în special între 1967 și 1971 – scoate la lumină vestigii ale Curții Domnești: Palatul Voievodal și alte structuri, ceea ce permite identificarea locului de început al orașului domnesc. (b365.ro)
Pentru aceste investigații se renunță la clădiri din secolul al XIX-lea construite peste ruinele vechi, se închide strada Soarelui, iar piața comercială este transformată în piață urbană, cu rol mai degrabă de spațiu public și zonă de acces către nou înființatul Muzeu Curtea Veche, amenajat în incinta fostului Palat Voievodal. (b365.ro)
Piața Sfântul Anton astăzi: istorie la doi pași de terase
În prezent, Piața Sfântul Anton este un loc de trecere pentru mulți dintre cei care vizitează Centrul Vechi – de la grupuri de turiști străini la bucureșteni care își petrec timpul liber în zonă. Sub stratul de beton și de mobilier urban, însă, se află una dintre cele mai dense concentrări de istorie ale Capitalei: vechile piețe comerciale, începuturile rețelei de străzi, Curtea Domnească, primele mari lucrări de infrastructură pe Dâmbovița. (b365.ro)
Pentru cititorii din București, o plimbare prin Piața Sfântul Anton nu înseamnă doar poze cu Centrul Vechi, ci și ocazia de a sta, la propriu, în locul unde a început să se contureze orașul. Iar dacă, de data aceasta, ridicăm privirea dinspre terase către Biserica Curtea Veche și rămășițele Curții Domnești, întreaga zonă capătă o cu totul altă greutate: aceea de „certificat de naștere” al Bucureștiului.
