jafuri și crime în miezul zilei, un 1945 mai înspăimântător decât Chicago

Radu Marinescu
14 februarie 2026

Un volum apărut recent readuce în atenție un București greu de imaginat pentru locuitorii de azi: un oraș postbelic dominat de bande înarmate, jafuri, crime și speculă, comparat de autori cu marile metropole ale gangsterilor.

Cartea „Bucureștiul gangsterilor. 1945”, semnată de istoricul Alexandru Armă și publicată de Editura Vremea în 2025, reconstituie, pe baza arhivelor și a presei vremii, atmosfera unui oraș în care viața și avutul locuitorilor nu erau deloc în siguranță.

Un București postbelic extrem de periculos

În 1945, Capitala se confrunta cu violență ridicată, inflație accentuată, lipsa alimentelor de bază și o puternică piață neagră în zona care astăzi este Centrul Vechi. Acolo se tranzacționau de la cocoșei de aur și monede străine până la cocaină.

Pe străzile orașului acționau bande înarmate, uneori deghizate în militari ai armatei române, în timp ce prezența trupelor sovietice accentua sentimentul de insecuritate. După lăsarea serii, mersul pe jos prin oraș devenea un risc major; focurile de armă se auzeau frecvent în noapte, iar atacurile, furturile și crimele deveniseră obișnuite.

Istoricul Manuel Stănescu, în prefața volumului, subliniază impactul psihologic puternic pe care această stare de lucruri l-a avut asupra populației civile, deja marcată de schimbările politice și de armata sovietică prezentă la tot pasul.

1945: comuniștii se instalează la putere, criminalitatea explodează

Anul 1945 marchează consolidarea comuniștilor la conducerea României, sprijiniți de trupele de ocupație sovietice. În acest context, infracționalitatea din București ajunge la un nivel considerat de autor „de neimaginat”.

Alexandru Armă arată că abuzurile soldaților sovietici, începând din toamna lui 1944, au fost urmate de o creștere puternică a bandelor înarmate. Acestea jefuiau magazine, prăvălii și locuințe particulare, adesea în plină zi. Noaptea, împușcăturile se auzeau peste tot, iar capitala devenise un loc în care era periculos să trăiești.

De multe ori, poliția nu avea mijloacele necesare pentru a acționa, iar armata română fusese dezarmată la ordinul sovieticilor. În plus, au existat situații în care agenți ai poliției erau „înțelegeți” cu bandele, ceea ce făcea ca mulți infractori să nu fie prinși și să poată da lovitură după lovitură.

O carte-document despre lumea interlopă a Bucureștiului

Volumul „Bucureștiul gangsterilor. 1945” este construit pe surse de arhivă inedite, în special din presa anului 1945, și conturează o imagine sumbră a orașului: polițiști și comisari, infractori celebri și oameni marginalizați, alături de victime absolut întâmplătoare.

Autorul, Alexandru Armă, este licențiat în istorie și geografie la Universitatea din București, cu studii de master despre „România în secolul XX”. El este autor sau coautor a 13 volume, are numeroase studii și articole în reviste de specialitate și a colaborat la realizarea mai multor documentare.

Comisarul Moldovan, din filme, a existat în realitate

Cartea readuce în prim-plan figura comisarului Eugen Alimănescu, personaj real care a stat la baza celebrului Comisar Moldovan din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Regizorul a mărturisit că Alimănescu a fost sursa de inspirație pentru seria de filme polițiste care au marcat cinematografia românească.

Eugen Alimănescu avea patru clase, era omul de încredere al ministrului de interne Teohari Georgescu și, potrivit volumului, s-a transformat „din justițiar în torționar” în lupta împotriva rezistenței anticomuniste.

Bucureștiul – magnet pentru bande de infractori

Capitala a atras, în acei ani, cei mai mulți infractori, în condițiile în care poliția era slăbită de măsurile impuse de Comisia Aliată (sovietică) de Control. Apar numeroase bande extrem de violente, dispuse să recurgă la crimă pentru a-și atinge scopurile.

Istoricul Dinu C. Giurescu, care era adolescent atunci, își amintește că au existat oameni împușcați pe stradă doar pentru că au refuzat să-și cedeze ceasul. Din ordinul sovieticilor, întreaga armată română fusese dezarmată și rămăseseră foarte puțini polițiști „adevărați” în tot Bucureștiul, ceea ce făcea ca orașul să rămână practic fără ordine și siguranță.

Foamete, rații și reguli speciale în restaurante

La începutul anului 1945, piețele și magazinele erau aproape goale. Produsele de bază se găseau doar pe cartelă. Editorul și scriitorul Petre Georgescu Delafras nota, la 2 ianuarie 1945, că viața devenise extrem de scumpă și că alimente importante – în special carnea și grăsimea de porc – lipseau de pe piață.

Câteva zile mai târziu, Primăria Municipiului București anunță măsuri speciale: de la 20 ianuarie 1945, în bodegi și în restaurantele de lux de clasa I și II se va consuma doar pâine albă, iar marțea și joia, în toate restaurantele și bodegile, pâinea urma să fie înlocuită cu mămăligă. În mod excepțional, clienții restaurantelor de clasa I și II și ai cârciumilor aveau voie să mănânce pâine adusă de acasă.

Pe fondul penuriei, „totul era de furat și totul era de vândut”, notează Alexandru Armă. Apar bande înarmate în cartiere, vizând depozite de alimente, arme, haine, dar și magazine și locuințe ale bucureștenilor mai înstăriți. Nici oamenii săraci nu erau cruțați: unii au fost uciși pentru sume foarte mici.

Închisorile golite după 23 august 1944

După 23 august 1944, penitenciarele au fost golite complet, iar mulți dintre foștii condamnați au revenit imediat la vechile obiceiuri. Tot în lumea interlopă apar numeroși dezertori, iar bandele înarmate ajung să atace și persoane în uniforme militare.

Unii criminali devin cunoscuți prin porecle sugestive, menționate în volum: Boxeurul, Cap de Ministru, Lică Lup-asul (legat de „gurilor de lup”, un tip de unealtă), Moartea, Țicnitu’, Prințul Spărgătorilor sau Argintaru’.

Banda lui Argintaru și jafurile spectaculoase

Una dintre grupările cele mai cunoscute este banda lui Argintaru, care folosea uniforme militare pentru a opera în București. În toamna lui 1944, Argintaru se remarcă prin atacul asupra unui magazin de bijuterii din zona centrală, folosind o tanchetă.

Pe 22 decembrie 1944, aceeași bandă îl ucide pe cunoscutul comerciant Mișu Fischman, proprietarul magazinului „Georges” de pe Calea Victoriei, care era și casier al Comunității Evreiești. Infractorii fură atunci 17.000.000 de lei, bani destinați ajutorării persoanelor nevoiașe de Crăciun.

În noaptea de Anul Nou, sunt date alte două lovituri, cu un prejudiciu total de 20 de milioane de lei. Prima vizează magazinul „Esquire” de pe strada Wilson, de unde se fură mărfuri în valoare de 15 milioane de lei. Potrivit cărții, autorul acestui jaf este infractorul cunoscut Fima (sau Frimo) Frenkel.

„Bursa neagră” din Centrul Vechi de azi

Cartea descrie în detaliu piața neagră din zona Lipscani, Blănari, strada Doamnei și Pasajul Macca-Vilacrosse – un perimetru foarte cunoscut bucureștenilor de azi, ca zonă de plimbare și localuri. Traficanții aveau puncte de lucru la Hanul cu Tei și ulterior la hotelul Athenee Palace, unde găseau clienți străini.

Se tranzacționau în special cocoșei de aur, alte monede străine, bijuterii și lingouri de aur. Pe fondul prăbușirii leului, mulți bucureșteni își vindeau bunurile pentru a cumpăra valută sau aur, iar cererea mare alimenta prosperitatea bursei negre.

Ziarul „Timpul”, în numărul 2748 din 18 ianuarie 1945, descrie furturi de bani, haine, acțiuni și bunuri puse „la adăpost”, arătând că hoții aflau detalii precise despre locurile în care erau ascunse valorile. O singură lovitură le aduce peste 28 de milioane de lei.

Zeci de magazine și locuințe jefuite într-o singură noapte

Într-o noapte, mai multe magazine sunt sparte, cu un prejudiciu total de peste 20 de milioane de lei. Printre ținte se numără:

magazinul de blănuri „Progresul” din strada Colței 12, de unde dispar opt haine de blană;
un magazin de porțelanuri din strada Negustori 12, unde casa de bani este deschisă cu o unealtă „gură de lup”, fiind furate acțiuni în valoare de 5 milioane de lei și 500.000 de lei în numerar;
magazinele de pe strada Ștefan cel Mare 252 (aparținând Mariei Făurică) și de pe strada Vlad Județul 57 (al lui Florentin Lungu);
cârciuma lui Ioan Ghenea de pe Calea Șerban Vodă, de unde se fură 260.000 de lei, bijuterii din aur și 20 de sticle de băuturi alcoolice.

Poliția în plină epurare, foști infractori – noii oameni ai regimului

În același timp, în Poliția Capitalei încep epurările. O parte dintre comisarii cu experiență, care luptaseră anterior împotriva mișcării comuniste clandestine, sunt înlăturați. În locul lor sunt aduși oameni devotați noului sistem, tineri simpatizanți comuniști sau foști infractori cunoscuți de liderii comuniști în închisori.

O parte dintre bandiții Bucureștiului interbelic ajung astfel recrutați de regimul comunist, cu promisiunea ștergerii cazierului.

Volumul descrie și legăturile temutului ministru de interne Teohari Georgescu cu lumea interlopă, contacte stabilite în timpul detențiilor sale la închisorile Doftana, Văcărești și Caransebeș.

Jafuri sub amenințarea armelor și victime printre taximetriști

La 20 ianuarie 1945, doi falși ofițeri ai armatei române intră în tutungeria familiei Stănescu, de pe Șoseaua Bonaparte 47. Sub amenințarea armelor, îi leagă pe proprietari, le jefuiesc prăvălia și apoi locuința, de unde iau 700.000 de lei, bijuterii și haine, fugind cu o mașină care îi aștepta în față.

Nici șoferii de taxi nu erau în siguranță. Un articol din ziarul „Timpul”, nr. 2751 din 21 ianuarie 1945, vorbește despre un „dușman al șoferilor”, comparat cu faimosul Pipă – spaima cârciumarilor – și despre mai mulți taximetriști uciși. Un exemplu: Toni C. Anghel este găsit împușcat în cap pe o stradă din Parcul Jianu (zona Primăverii de azi), iar mașina lui este descoperită fără o roată, cu tot cu cauciuc, semn că ucigașii intenționaseră probabil să fure toate roțile.

Spargeri cu camioanele, sub ochii gardienilor

Cartea amintește și cazul magazinului de stofe „Langer Freres” de pe strada Doamnei 9, în spatele Băncii Naționale, jefuit în noaptea în care, în mod obișnuit, zona era păzită de doi gardieni publici. „Timpul”, în numărul 2753 din 22 ianuarie 1945, relatează cum hoții, înarmați cu un diamant masiv, taie geamul vitrinei, intră și fură o cantitate atât de mare de stofe încât au nevoie de cinci camioane pentru transport.

În aceeași noapte sunt jefuite:

apartamentul lui Ignat Silinger;
atelierul cizmarului Anghel Florea;
magazinul de galanterie „Nora-Lux”;
magazinul „Wilmar”;
atelierul de încălțăminte al lui Dumitru Zamfirescu de pe strada Popa Tatu 55;
locuința lui Leon Weis din strada Gramont 1;
magazinul societății „Hatex”;
fabrica „Naționala” din strada Ferentari, a lui Ioniță Constantin, de unde se fură mari cantități de ciorapi, flanele și fire de lână, evaluate la 1.600.000 de lei.

Crime în plină zi, oraș acoperit de camuflajul aerian

„Timpul”, nr. 2755 din 27 ianuarie 1945, descrie un „lanț al crimelor” din București: trecători întârziați, șoferi sau meseriași sunt împușcați sau înjunghiați, iar autorii rămân neidentificați. Articolul subliniază îndrăzneala fără limite a criminalilor, care, dacă nu găsesc victime pe stradă, intră în gospodării chiar în plină zi, jefuind până și obiecte mărunte din case.

Victimele care încearcă cea mai mică opoziție sunt lichidate cu gloanțe, iar majoritatea spărgătorilor sunt înarmați. Viața în București este descrisă ca „mai nesigură decât în pădure”, pentru că aici există prăvălii, gospodării și cetățeni care îi atrag pe hoți.

„Patima beției reci” și stupefiantele din Centrul Vechi

Cartea amintește și de impactul stupefiantelor în Capitală. La 22 aprilie 1945, reporterul Rene Theo publică în ziarul „Fapta” un editorial despre consumul de cocaină și morfină, legat tot de bursa neagră din centrul orașului.

El descrie „patima beției reci”, efectele consumului de cocaină (senzație de frig pe față, paloare, pupilă dilatată, vărsături, palpitații, halucinații, confuzie mentală și delir) și dependența de injecțiile cu morfină, care la început aduc euforie și dispariția durerii.

Poliția descoperă cluburi în care se practica această „beție rece”. Pe piața neagră, atât morfina, cât și cocaina se vindeau la prețuri foarte ridicate: 600.000 de lei kilogramul și 600 de lei gramul.

Un București de neimaginat pentru locuitorii de azi

Prin documente de epocă și mărturii directe, „Bucureștiul gangsterilor. 1945” pune în lumină o față puțin cunoscută a orașului: un București terorizat de bande, cu jafuri spectaculoase, crime în plină zi, speculă la scară mare și consum de stupefiante, pe fundalul instalării regimului comunist și al prezenței armatei sovietice.

Pentru bucureștenii din 2026, obișnuiți azi cu un alt tip de probleme urbane, cartea funcționează ca un „salt în timp”, spre un an în care Capitala era, din multe puncte de vedere, mai aproape de marile povești despre Chicago-ul gangsterilor decât de orașul pe care îl cunoaștem acum.