monumentul Spătarului Mihail Cantacuzino, vechi de peste 150 de ani

monumentul Spătarului Mihail Cantacuzino, vechi de peste 150 de ani

În inima Capitalei, ascunsă la prima vedere de forfota bulevardului I.C. Brătianu, se află un monument cu o semnificație aparte: prima statuie ridicată vreodată în București, cea a spătarului Mihail Cantacuzino.

Un monument discret, cu o istorie mare

Puțini trecători știu că, în curtea Spitalului Colțea, între clădirile istorice și agitația ambulanțelor, se află un monument vechi de peste un secol și jumătate. Este vorba despre statuia spătarului Mihail Cantacuzino, considerată prima statuie de for public din București.

Monumentul are o legătură directă cu locul în care se află. Mihail Cantacuzino (1640–1716), boier influent al Țării Românești și frate al domnitorului Șerban Cantacuzino, este cel care a inițiat, în 1704, construirea Spitalului Colțea – prima mare instituție medicală a orașului, creată pentru a-i ajuta pe cei bolnavi și fără mijloace.

Titlul său de „spătar” desemna un înalt dregător al curții, însărcinat, printre altele, cu purtarea spadei voievodului în cadrul ceremoniilor oficiale – o funcție care sugera prestigiu, responsabilitate și apropiere de putere.

Cum a apărut prima statuie din București

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureștiul începea să adopte modele urbane inspirate din marile capitale occidentale. Autoritățile și elitele culturale ale vremii au considerat atunci că orașul are nevoie de monumente care să marcheze memoria personalităților importante pentru dezvoltarea lui.

În acest context a fost comandată și statuia spătarului Mihail Cantacuzino, încredințată unuia dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XIX: Karl Storck (1826–1887). Artist de origine germană, stabilit în Principate, el este astăzi privit drept fondator al școlii moderne de sculptură din România.

Storck a realizat mai întâi un model din gips, apoi a transpus lucrarea în marmură albă de Carrara, un material clasic pentru sculptura monumentală europeană. Procesul de execuție a durat câțiva ani, iar statuia a fost finalizată în perioada 1865–1869. La momentul respectiv, ea a fost amplasată în fața Bisericii și a Spitalului Colțea, în centrul Bucureștiului de atunci.

Cum arată și unde o găsim astăzi

Figura lui Mihail Cantacuzino este reprezentată în spiritul epocii brâncovenești, cu veșminte boierești ample și detalii care trimit la rangul său social. Postura și modul în care sunt redate mâinile, sprijinite pe mânerul sabiei, trimit la imaginea unui protector al orașului și al oamenilor aflați în nevoie.

Deși inițial se afla chiar în fața Bisericii Colțea, statuia nu mai este în locul de odinioară. În prezent, monumentul se găsește în curtea Spitalului Colțea, pe Bulevardul I.C. Brătianu nr. 1. Acolo poate fi zărită de cei care intră în incinta spitalului sau de trecătorii atenți care privesc dincolo de gardul istoric.

De ce merită să o cauți data viitoare când treci prin centru

Pentru bucureșteni, statuia spătarului Mihail Cantacuzino nu este doar un obiect de artă vechi, ci o piesă de identitate urbană: leagă începuturile asistenței medicale organizate în oraș de transformările Capitalei în secolul XIX, când au apărut primele monumente publice moderne.

La următoarea plimbare prin centrul Bucureștiului, ocolul prin fața Spitalului Colțea poate deveni și o lecție rapidă de istorie locală: în câțiva pași, treci pe lângă cea mai veche unitate spitalicească a orașului și vezi, în același loc, prima statuie care a marcat simbolic spațiul public bucureștean.


Radu Marinescu

Radu Marinescu are 34 de ani și s-a născut în cartierul Drumul Taberei din București. A crescut cu miros de tei pe bulevardele capitalei și cu sunetul tramvaielor în fundal. Cu un stil direct, onest și cu o pasiune reală pentru orașul în care trăiește, Radu documentează zilnic poveștile orașului așa cum sunt: nefiltrate, autentice și relevante. Este genul de jurnalist care vorbește de la egal la egal cu oamenii, fie că acoperă o conferință de presă la primărie sau face live de la un protest spontan din Piața Victoriei. Când nu scrie, îl găsești cu o cafea în mână, ascultând discuțiile din autobuz sau plimbându-se prin Cotroceni, în căutarea următorului subiect.