Pavaj antic din lemn, descoperit pe Strada Coloniei din București

O istorie a străzilor capitalei

Bucureștiul de altădată includea patru mari artere de circulație cunoscute sub numele de „poduri”, ce conecta centrul orașului, dezvoltat în jurul Curții Vechi, cu zonele periferice. Aceste artere erau: Podul Târgului de Afară (acum Calea Moșilor), Podul Șerban Vodă (Calea Șerban Vodă), Podul Mogoșoaiei (rebotezată Calea Victoriei) și Podul Calicilor (astăzi, Calea Rahovei). Conform informațiilor prezentate de Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu, denumirea de „poduri de pământ” se asociază cu metoda simplă de construcție și înălțimea acestora în raport cu proprietățile din jur, evidențiate prin șanțurile laterale existente.

Întreținerea acestor artere era responsabilitatea statului, în timp ce străzile adiacente, construite în principal din pământ și fără alinierea corectă, erau în sarcina autorităților locale și a comunității. Primul pavaj realizat pentru capitale a fost din lemn, utilizând bârne de stejar, denumite „podini”, de aproximativ opt metri lungime, cu o grosime de 25-30 cm.

Evoluția pavajelor în București

Limitările sistemului de pavaj din lemn, precum fragilitatea acestuia și incidentele frecvente, au generat necesitatea inovației. Sub domnia lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828), s-a decis inlocuirea acestuia cu piatră și bolovani de râu, iar ulterior cu piatră cioplită și asfalt.

Între anii 1835-1837, Bucureștiul a beneficiat de pavare cu piatră pe o suprafață extinsă de 64.380 de metri pătrați. Aceste îmbunătățiri au fost posibilitate prin înființarea Biroului Pavajelor în 1834. Ușor mai târziu, după 1860, a fost adoptată utilizarea sistematică a pavajului din piatră cioplită, utilizându-se granit din Scoția, Italia, dar și gresie din Belgia și Franța. Porțiuni ale Căii Victoriei au fost pavate cu granit scoțian, de asemenea având loc experimente cu granitul extras din regiunile dobrogene.

Interesant este faptul că, spre finalul secolului al XIX-lea, lemnul a revenit ca material de pavare sub formă de dale, utilizate pe porțiunea Căii Victoriei dinspre strada Regală către strada Episcopiei. Trotuarele erau predominant realizate din bazalt, iar în perioada interbelică, pavajul din asfalt a devenit tot mai popular, transformând majoritatea străzilor după 1945. Reprezentanții Muzeului Municipiului București subliniază că, la ora actuală, există încă străzi de pământ sau pietruite. Acestea pot fi văzute ca reminiscente ale unui București de altădată.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv B365.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

De reținut

Descoperirea pavajului istoric de pe Strada Coloniei scoate în evidență bogăția culturală a Bucureștiului, adesea acoperită de asfaltul modern. Locuitorii din Sectorul 2 sunt familiarizați cu provocările infrastructurii, iar astfel de descoperiri oferă o oportunitate de reconectare cu istoria orașului. Autoritățile ar trebui să protejeze aceste vestigii, garantând o restaurare eficientă a infrastructurii rutiere. În viitor, poate că vom mai descoperi „frânturi” care ne vor aduce mai aproape de istoria Bucureștiului.