Un fost judecător îi cere Liei Savonea să plece din magistratură: „Mergeți liniștită la pensie să ne faceți un bine tuturor”

La o zi după o decizie importantă a Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), fostul judecător Cristi Danileț îi cere Liei Savonea să renunțe la funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) și să se retragă din magistratură, spunând că asta ar reprezenta un adevărat bine pentru sistemul judiciar și societatea românească.

CEDO îi dă dreptate lui Danileț în lupta pentru libertatea de exprimare

Pe 15 decembrie 2025, Marea Cameră a CEDO — alcătuită din 17 judecători din diverse state europene, cel mai înalt for de magistrați de la nivel european — a stabilit că Lia Savonea, în calitate de membră a secției disciplinare a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a încălcat drepturile fundamentale ale lui Cristi Danileț. Decizia a confirmat că magistrații au dreptul să își exprime opiniile în public, inclusiv pe rețelele sociale, referitor la subiecte de interes general, fără a fi sancționați.

Danileț a fost sancționat în urmă cu ani pentru două postări făcute pe Facebook, în timp ce era judecător, fiind acuzat că a lezat imaginea și onoarea sistemului judiciar și că a încălcat obligația de discreție. Hotărârea CEDO recunoaște însă că aceste sancțiuni au încălcat libertatea sa de exprimare — un drept fundamental prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Mesaj public și dur către președinta ÎCCJ

Însoțind un videoclip postat pe pagina sa de Facebook, Danileț adresează un mesaj direct Liei Savonea: „Doamnă Savonea, pe data de 15 decembrie 2025, cel mai înalt for european de magistrați a decis că, în calitatea dvs. de membru al secției disciplinare care mi-a aplicat sancțiuni nejustificate, ați încălcat drepturi omului fundamentale. Vorbim aici despre mine, un judecător implicat în reforma justiției și lupta anticorupție din 2003, pe care ați sancționat fără temei legal.”

Fostul magistrat subliniază că i-au trebuit șase ani pentru a demonstra că sancțiunile aplicate de Savonea și colegii săi au fost nefondate și că această încălcare a drepturilor sale nu poate rămâne nepedepsită și ignorată.

„Demisia reprezintă un act de responsabilitate și respect”

În lumina acestei hotărâri europene, Danileț susține că Lia Savonea nu mai este în măsură să exercite cu demnitate funcția de judecător, cu atât mai puțin pe cea de președinte al ÎCCJ. „Este timpul să vă asumați responsabilitatea pe care ați promis-o în interviuri — de a apăra drepturile cetățenești. Cred că sunteți de acord că nu puteți continua să fiți judecător în România, iar cu atât mai puțin să conduceți Înalta Curte și să reprezentați puterea judecătorească.”

Fostul magistrat lansează o cerere publică, categorică și directă: „Vă rog, doamnă Savonea, să vă dați demisia din funcția de președinte al Înaltei Curți și de judecător suprem. Mergeți liniștită la pensie și faceți astfel un bine tuturor. În aceste zile, ați ajuns să întruchipați ceea ce românii urăsc cel mai mult: simulacrul nedreptății.”

Contextul social și judiciar al mesajului

Mesajul lui Cristi Danileț vine în contextul în care justiția românească se confruntă cu un val de critici legate de independența și responsabilitatea magistraților. Decizia CEDO nu doar că îi întărește poziția lui Danileț în calitate de promotor al transparenței și reformei în justiție, dar aruncă și o umbră de îndoială asupra acțiunilor disciplinare în domeniu, mai ales cele care par să limiteze libertatea de exprimare a magistraților.

Această situație este cu atât mai sensibilă cu cât Lia Savonea conduce cel mai important tribunal din țară, o instituție care ar trebui să fie un simbol al echității și echilibrului în sistemul judiciar românesc.

Concluzie

Decizia Marii Camere a CEDO marchează un moment crucial în apărarea libertăților fundamentale ale magistraților români și aduce în atenție responsabilitatea celor care ocupă poziții cheie în justiția națională. Prin apelul său deschis către Lia Savonea, Cristi Danileț ridică o dezbatere importantă despre integritate, respectarea drepturilor omului și necesitatea ca instituțiile să funcționeze fără abuzuri sau presiuni.

Rămâne de văzut dacă această presiune publică va determina o schimbare în conducerea ÎCCJ și în modul în care este gestionată reforma justiției în România, însă lucrurile devin tot mai clare: vocea magistraților onești trebuie să fie auzită, iar drepturile lor — garantate.