Antropologii dezvăluie că o specie umană și mai primitivă de australopitec a coexistat cu specia celebrei Lucy
Radu Marinescu- 28 decembrie 2025
În urmă cu mai bine de un deceniu, o echipă de paleoantropologi condusă de Yohannes Haile-Selassie, de la Universitatea de Stat din Arizona, a realizat o descoperire remarcabilă în Valea Riftului Afar din Etiopia. În 2009, cercetătorii au identificat oasele unui picior care datează de aproximativ 3,4 milioane de ani, aparținând unui strămoș uman antic. Această fosilă, denumită „piciorul Burtele”, a fost găsită pe situl paleontologic Woranso-Mille și a fost prezentată într-o lucrare științifică în 2012.
Australopithecus deyiremeda — o specie distinctă, contemporană cu Lucy
În 2015, același grup de cercetători a descris o nouă specie de australopitec, denumită Australopithecus deyiremeda, bazată pe fosile descoperite tot în această regiune. Inițial, piciorul Burtele nu a fost atribuit acestei specii, însă după mai bine de zece ani de investigații suplimentare și noi descoperiri, oamenii de știință sunt încrezători că aceste rămășițe aparțin cu siguranță lui A. deyiremeda.
Situl Woranso-Mille este de o importanță excepțională în paleoantropologie, deoarece oferă primele dovezi convingătoare că două specii înrudite de hominizi au coexistat în același mediu și perioadă geologică. Piciorul Burtele, al lui A. deyiremeda, este mai primitiv comparativ cu cel al celebrei Australopithecus afarensis — specia căreia îi aparține celebra fosilă Lucy.
Trăsături unice ale mersului și anatomiei lui Australopithecus deyiremeda
Unul dintre aspectele fascinante ale acestui picior primitiv este prezența unui deget mare opozabil, caracteristic adaptării la cățărare, indicând că acest australopitec beneficia de abilități arboricole. Totodată, pe sol, A. deyiremeda se deplasa biped, dar într-un mod diferit față de oamenii moderni. Individul pare să se propulseze mai ales cu al doilea deget, și nu cu degetul mare, așa cum facem noi astăzi. Aceasta sugerează că bipedismul — o trăsătură esențială pentru evoluția umană — a evoluat prin mai multe etape și variante înainte de a căpăta forma standard actuală.
Dietă și mediu: resurse diferite pentru specii coexistente
Pentru a înțelege mai bine modul în care această specie trăia, cercetătorii au analizat izotopii din smalțul a opt dinți găsiți pe același sit. Interpretarea acestor analize a relevat că, pe când Australopithecus afarensis (specia lui Lucy) avea o dietă mixtă bazată pe plante C3 (copaci și arbuști) și plante C4 (ierburi și papură tropicale), A. deyiremeda se hrănea în special cu resurse C3.
Profilul izotopic de carbon al lui A. deyiremeda seamănă foarte mult cu cel al unor hominizi mai vechi precum Ardipithecus ramidus sau Australopithecus anamensis, indicând că această specie nu exploata același repertoriu alimentațional ca A. afarensis. Astfel, chiar dacă trăiau în aceeași zonă, cele două specii aveau preferințe ecologice și niche-uri distincte, ceea ce le-a permis să coexiste fără competiție directă dură.
Fosile juvenile și creșterea la australopitecine
În plus față de dinții clasici descoperiți, echipa a identificat și un maxilar aparținând unui individ tânăr, probabil în jur de 4,5 ani la momentul decesului. Acest maxilar conține dinți de lapte, dar și dinți permanenți în formare, iar analiza prin tomografie computerizată a relevat un model de creștere inegală între diferitele tipuri de dinți. Acest model este asemănător cu cel al maimuțelor mari actuale și al altor australopitecine timpurii, sugerând ritmuri de dezvoltare similare.
Aceste date completează tabloul diversității australopitecinelor din acea perioadă, indicând variații mari în anatomie, dietă și modul de locomție, dar totodată o similaritate în modelul de creștere a indivizilor.
Implicații pentru înțelegerea evoluției umane și a mediului antic
Descoperirile din situl Woranso-Mille nu doar clarifică relațiile între diferitele specii antice, ci oferă o imagine detaliată a mediului și condițiilor de viață acum 3,4 milioane de ani. Studiul acestor ecosisteme arhaice ne ajută să înțelegem cum diverse specii de hominizi au putut exista în paralel, adaptându-se la nișe diferite și evitând extincția prematură.
Mai mult, înțelegerea acestor mecanisme evolutive are ecouri importante și pentru prezent, oferind indicii valoroase despre modul în care schimbările climatice pot influența biodiversitatea și modelele de supraviețuire ale speciilor.
Astfel, aflăm că specia lui Lucy nu a fost singura reprezentantă a australopitecinelor în acea eră, iar complexitatea și diversitatea evoluției umane sunt încă deschise pentru surprize. Studiile continue ale fosilelor și mediului în care au trăit strămoșii noștri continuă să ne aducă informații esențiale despre rădăcinile noastre profunde.
Surse:
- Descoperirea piciorului și speciei Australopithecus deyiremeda – echipa condusă de Yohannes Haile-Selassie
- Analize izotopice privind dieta hominizilor
- Studiile stratigrafice de la situl Woranso-Mille, Etiopia
- Articol Mediafax, 2024
Keywords SEO: Australopithecus deyiremeda, Lucy, Australopithecus afarensis, hominizi antici, paleontologie Etiopia, evoluția umană, bipedism, dieta australopitecinelor, situl Woranso-Mille.
