Femeia ucisă care nu a vrut să poarte brățara electronică – cine poartă adevărată responsabilitate?

În ultimele luni, în cazuri de femicid, apare frecvent o mențiune șocantă: victima ar fi refuzat să poarte brățara electronică de protecție. Această realitate este folosită uneori ca o „scuză” pentru tragedii, de parcă acest refuz ar justifica în vreun fel pierderea vieții. Dar chiar este așa?

Contextul monitorizării electronice în cazurile de violență domestică

Brățara electronică este un instrument destinat să protejeze persoanele aflate în pericol de violență, în special femeile. Instalarea acesteia presupune monitorizarea agresorului, oferind o protecție suplimentară victimei. Însă, cum observăm adesea, decizia de a purta acest dispozitiv este strict personală și poate fi influențată de numeroși factori, inclusiv teama, lipsa de informații sau presiunile sociale.

Refuzul brățării – nu o „vină” a victimei

În multe cazuri mediatizate recent, se pune accent în mod paradoxal pe faptul că femeile ucise nu ar fi acceptat să poarte brățara electronică. Astfel, pare să se transfere o parte din responsabilitatea tragediei asupra lor, ca și cum viața lor depindea exclusiv de acest singur gest. Această perspectivă este periculoasă și superficială.

Trebuie subliniat că vina pentru violență și pentru moartea victimelor aparține exclusiv agresorilor. Nicio femeie nu este vinovată că a încercat să se protejeze cum a știut mai bine sau că a refuzat un anumit mijloc de protecție, fie din motive personale sau sociale.

Ce se poate face pentru a preveni astfel de tragedii?

Pe lângă utilizarea brățărilor electronice, prevenția violenței domestice implică educație, sprijin psihologic pentru victime, dar și sancțiuni reale și eficiente pentru agresori. Este nevoie să creăm un cadru legal și social în care femeile să se simtă în siguranță, să aibă acces facil la ajutor și să nu fie culpabilizate pentru deciziile pe care le iau.

Concluzie: Prioritatea este protecția și respectul pentru victime

În loc să discutăm despre „vinovăția” femeii care nu a purtat brățara de protecție, trebuie să ne concentrăm pe schimbările legislative și sociale care să prevină violența și să îi protejeze cu adevărat pe cei aflați în pericol. Femeile victime de violență nu sunt responsabile pentru agresiunile asupra lor, indiferent dacă poartă sau nu un dispozitiv electronic de monitorizare.

Protecția nu este o alegere cu consecințe personale tragice, ci un drept fundamental pe care societatea trebuie să îl asigure pentru toți cetățenii săi.

---

Acest articol este relevant și pentru București, unde astfel de cazuri aduc în discuție nevoia unor măsuri mai eficiente de sprijin și protecție pentru victimele violenței domestice.